Păi, da! Asta-i întrebarea: Ajută sau nu?
Gurile rele spun că trainingul e „o vrăjeală”, că e pierdere de vreme și că oricum informațiile primite pot fi accesate cu ușurință de prin alte părți gen articole publicate online, cărți etc. (ce mai spun gurile rele)
Eu spun că trainingurile ajută pentru că:
Deși conținutul îl poți găsi pe undeva, vei avea nevoie de timp pentru a citi, pentru a te informa, pentru a selecta ce e bun și ce nu ți se potrivește. Trainerul face asta pentru tine în anii pe care îi dedică dezvoltării unui program de training. Și în plus, un training nu livrează niciodată doar informații. Pentru asta sunt prezentările.
Dacă ai informația, ai dobândit niște cunoștințe. La training poți dobândi și abilități și atitudini. Și dau aici exemplul cu șofatul. Poți găsi informații despre cum se conduce o mașină (câte pedale are, care ce face, ce este schimbătorul de viteze, cum se utilizează volanul etc.). Abilitatea de a conduce, însă, nu o dezvolți decât după ce ai practicat șofatul. Adică, te-ai suit în mașină, ai dat cheie, ai apăsat ambreiajul, ai băgat în viteză, ai apăsat accelerația și mașina a pornit, ai mers cu ea, ai semnalizat la viraje etc. Abia acum poți spune că ai abilitatea de a conduce mașina… ea se mișcă, merge, te duce acolo unde o conduci. Cu toate astea, încă te mai gândești apăs ambreiajul, schimb a 2a, mă uit în oglindă, trag de volan. Încă nu ai atitudinea de a conduce o mașină. Atitudinea e atunci când nu mai trebuie să îți enumeri pașii în gând. Ai atitudine de șofer atunci când procesul devine lin și nu mai trebuie să te forțezi. Acum, în loc de șofat, scrieți oferire și primire de feedback de exemplu. Face sens?
Deși poți dobândi tu singur și abilități și atitudini, un training îți scurtează drumul. Nu e nevoie să te sui în mașină cu un manual despre cum se conduce o mașină și să începi să apeși pedale și butoane până mașina se pune în mișcare. O să dureze mult mai puțin dacă mergi la un instructor auto. Și chiar dacă ai pornit mașina o dată, va trebui să înveți să o conduci în trafic. Și instructorul auto are pedalele lui care să te ajute să nu faci accident. Așa e și la training. Vezi cum ar trebui procedat, exersezi, dacă greșești ești ajutat.
Un trainer bun are metodă. Asta înseamnă că pune accent pe CUM livrează informația (inclusiv aia pe care o găsești pe net). Folosește metode care să te facă să descoperi o informație, să experimentezi alta, și până la urmă să ții minte cât mai multe din cele ce se discută. Un training bun te face să înțelegi mai bine lucrurile decât dacă le-ai citi tu singur.
De ce training de dezvoltare personală? Aș răspunde tot cu o întrebare: De ce să te implici în activități extracurriculare în timpul studiilor?
Care este diferența dintre tine și o persoană care are aceleași competențe profesionale ca și tine? Cred că nu mai este suficient să știi să faci bine ceva, ci e nevoie să știi să și relaționezi cu ceilalți, să știi să conduci, să îți motivezi oamenii, să dai feedback, să știi să comunici, să poți organiza un proiect, să știi să te organizezi pe tine etc.
Pentru că dezvoltare personală nu înseamnă altceva decât obținerea de abilități transferabile. Acele abilități pe care la poți folosi la orice loc de muncă sau indiferent de domeniul în care alegi să lucrezi. Asta și nimic mai mult, nici un voodoo, nici o sectă, nici o vrăjeală.