În ultimii doi ani, viața mea s-a schimbat. Am fost anunțată că se va întâmpla asta însă eu credeam atunci că știu eu mai bine decât toți cei din jur, și că viața mea nu se va schimba așa mult.
Uneori chiar e bine să mai apleci urechea și la ce spun ceilalți – o concluzie pe care o iau cu mine.
Nu știu cum s-a schimbat viața voastră după ce ați devenit părinți, însă a mea știu sigur că s-a schimbat foarte mult.
Anca dinainte sa fie mamă era o fire foarte călătoare și workaholică. Călătoream și în patru orașe din colțuri diferite ale țării în unele săptămâni, dormeam și câte trei sau patru nopți la rând în patul de la cușeta din tren, aveam foarte multe întâlniri, ședințe și prezentări. Apoi am rămas însărcinată și am început să aud în jurul meu:
“Ar trebui să te liniștești.” sau “Mai plimbă-te acum cât poți!”
Și chiar m-am plimbat. Îmi amintesc că mai aveam trei săptămâni până la due date și am plecat la Botoșani pentru cinci zile să țin un training. Mai în glumă, mai în serios, am pus în portbagaj și geanta pentru maternitate. Mi-am zis ca au mai fost femei care s-au condus singure la spital după ce s-a rupt apa.
Apoi am născut. S-a făcut liniște în viața profesională, în cercul social al oamenilor cu care discutam work related stuff. E drept că nu era o liniște absolută pentru că nu am avut pauză totală, ci am lucrat de acasă mereu.
Însă liniștea asta care m-a speriat la început, a devenit sfătuitorul meu.
Am avut astfel timp să mă gândesc la mine, la cum aș putea să devin o mai bună versiune a mea, la ce îmi doresc. Mi-am dat seama că lăsându-mă prinsă în agitația specifică Ancăi dinainte de a fi mamă, nu mi-am permis sa îmi aloc timp pentru a mă gândi la foarte multe lucruri.
Așa am ajuns, la 30 de ani și un copil acasă, să decid că vreau să fiu studentă iar. Nu oriunde, ci la o școală foarte bună, cu studenți și profesori foarte bine pregătiți, la o școală scumpă. Așa am ajuns să aplic la MBA și să mă gândesc cum fac să strâng niște multe mii de euro în următorii doi ani (fără să fac gaură semnificativă în bugetul familiei, mai ales că avem și copil). Pe 16 noiembrie va fi prima mea zi de școală, sunt emoționată și entuziasmată, însă, cred că pentru prima dată în ultimii ani, sunt foarte sigură că am luat decizia corectă pentru mine.
Decizia de a aplica la MBA am luat-o foarte greu, în vreo 6 luni. După ce mi-am căsăpit de cap soțul și prietenii întrebându-i „Oare ce să fac? Oare cum e mai bine?”, am decis sa iau taurul de coarne. Mi-am zis așa:
“Băi, Anca, tu ești omul ăla la care vin oamenii ca să îți ceară sfaturi. Dacă cineva ți-ar cere să îl sfătuiești exact cu ce ai tu nevoie acum, ce i-ai zice?”
Și mi-am dat singură răspunsul, răspuns care a ajuns să fie exact ceea ce vom face împreună la workshop. Așadar, m-am purtat cu mine ca și cum aș fi fost propriul meu client la o sesiune de coaching și mi-am construit trei instrumente prin care am luat decizia.
Am simțit apoi o eliberare specifică momentului în care știi că ai luat decizia cea mai bună.
De abia aștept să vă împărtășesc din experiența mea! Căci ce farmec are o revelație dacă nu este împărtășită?
Articol scris de: Anca Gîlcă
Dacă vrei să mai citești din frânturile de timp ale Ancăi, iată și blogul personal: www.ancagilca.com.
