Pasionată fiind de psihologie, printre altele, citesc foarte multe articole, publicaţii sau cărţi în încercarea mea disperată de a cuprinde cât mai multă înţelegere despre comportamentul uman. Recent, mi s-a recomandat o carte pe cât de deprimantă pe atât de înălţătoare şi “eye-opening” care m-a făcut, în final, să-mi ofer nişte explicaţii logice în legătură cu deciziile pe care le iau cel mai des. E vorba despre “Omul în căutarea sensului vieţii” de Viktor Frankl.

Fac parte din acea categorie de oameni pentru care sensul vieţii s-a rezumat mai mereu la prima cale ilustrată de Frankl în logoterapie – cea în care creăm sau înfăptuim ceva. În ceea ce mă priveşte, am considerat că e singura formă de sens pe care o pot alege în mod conştient, sustenabilă şi adaptabilă în funcţie de contextul în care mă aflu. Un fel de plasă de siguranţă, un plan B întotdeauna eficient indiferent de circumstanţe.

Fie că e vorba de dezvoltarea personală, autocunoaştere sau pură educaţie academică, sentimentul pe care îl aveam atunci când îmi dădeam seama că nu ştiu mare lucru despre lume îmi hrănea constant curiozitatea şi minimaliza tot mai mult frica de necunoscut.

Din acest motiv acum mi-e greu să răspund la întrebarea “Cu ce te ocupi?”, iar cel mai sincer, natural şi complex răspuns pe care îl am este “Învăţ”.

Curiozitatea m-a împins de multe ori către nişte decizii nu tocmai potrivite pentru mine (da, mi s-a părut o idee bună să fac un semestru la Facultatea de Construcţii după ce am luat 5.10 la matematică la Bac), dar finalmente, m-a dirijat pas cu pas către un domeniu creativ care mi se potriveşte ca o mănuşă pe nevoile de cunoaştere pe care le am, atât creative cât şi practice.

Din activitatea de designer am învăţat că “beauty is în the eye of the beholder” şi aici beauty aş echivala întotdeauna cu truth sau alte cuvinte determinante atunci când vine vorba de experienţe subiective. Am mai învăţat că experienţele senzoriale pot fi un limbaj primar şi o formă de comunicare sublimă prin care putem surprinde, bucura şi transmite mesaje dintre cele mai delicate.

Din project management am învăţat şi învăţ în continuare că sistematizând nişte procese putem beneficia de cele mai bune rezultate, iar aici nu mă refer strict la sfera profesională, ci la tot ceea ce facem, zilnic. Luarea unor decizii, investiţiile de timp şi energie în oameni şi proiecte. Rezultatele pe care le urmărim şi către care tindem, în cele din urmă.

Comunitatea creativă LWD m-a pus în aceeaşi încăpere cu multe femei din domenii creative diferite, cu perspective, viziuni, experienţe diverse. Aici am avut ocazia de a observa dinamica unui grup construit pe cel puţin două elemente comune şi de a înţelege că în final, lucrurile care ne aduc împreună, fie ele şi puţine, sunt în anumite contexte mai importante şi durabile decât cele care ne separă. Oamenii au nevoia de a aparține şi vor fi întotdeauna deschişi în a colabora.

Mai sunt şi lucrurile care par a fi mărunte, dar care contribuie în mod semnificativ la o formă de creştere. Dezbaterile constructive, discuţiile cu oamenii cu care nu pare că pot avea ceva în comun, modul în care aleg să mă prezint zilnic, toate au potenţialul de a-mi contura percepţia.

Finalmente, învăţ să nu mă ataşez de forma în care mă prezint în momentul acesta, întrucât ea va fi alta şi alta peste zile, luni sau ani. Transformarea e inerentă şi inevitabilă, e vital să alegem în ce direcţie o îndreptăm.

Articol scris de Alina Ioana Petrea