Uneori suntem nevoiți să interacționăm cu oameni care au așa… o aură dificilă. Unii ne enervează, alții ne fac zile negre, alții ne intimidează sau ne ignoră când vrem să ne facem auziți.

Din păcate, avem de-a face cu oameni dificili zi de zi, unii mai dificili, alții mai puțin dificili, cu unii ocazional, cu alții tot timpul, cu unii în plan personal, cu alții în plan profesional.

De ce cu unii oameni e greu să comunici, iar cu alții procesul pare atât de natural? De ce unii oameni au nevoie să le spui lucrurile altfel? Sau de ce unii oameni îmi sunt antipatici din start, iar alții mi se bagă pe sub piele aproape instantaneu?

Interacțiunile cu persoanele dificile sunt stresante, îmi scad productivitatea, îmi strică dispoziția. Fie că este vorba de un șef care are obiceiul să țipe, de colega care este pe ideea „așa sunt eu și cine vrea să interacționeze cu mine, să se adapteze”, fie un coleg mai bădăran, ori o persoană negativistă care vede numai catastrofe înainte și lista poate continua cu generozitate.

Adevărul gol-goluț este că fiecare dintre noi este răspunzător de relația pe care o are cu celălalt și putem îmbunătăți această relație apelând la câteva tactici simple.

Tematici pe sesiuni

6 nov. Sesiunea 1: Cine sunt eu și ce aduc în interacțiunea cu ceilalți. (Sesiune cu muuuult lucru individual, de descoperire/redescoperire a propriei persoane.)

13 nov. Sesiunea 2: Ceilalți. Analiza lor. Când sunt OK și când ne scot din minți. (Se permit înjurăturile pentru că ceilalți oricum sunt nașpa, nu?)

20 nov. Sesiunea 3: Cum mă văd ceilalți pe mine. (Acu-i acu’! Posibil să fim surprinși sau nu.)

27 nov. Sesiunea 4: Bătălia eu-ceilalți. Cine câștigă? (Căci despre asta este vorba, nu?)