De fapt orice. Fă orice faci cu pasiune!

Știu, sună extrem de luat de prin cărțile de lecturi motivaționale expirate, americănisme și cum mai vreți voi să le spuneți.

Insist totuși pe cuvântul ăsta „pasiune” pentru că mai merg și mai țin traininguri pe ici pe colo sau mai vin oameni pe la trainingurile mele și mi-e un pic ciudă când văd oameni triști, neimplicați, oameni care vin la serviciu pentru că au rate de plătit, copii de crescut sau mai știu eu ce alte obligații financiare ori de altă natură.

Eu sunt o norocoasă pentru că ceea ce fac acum, training, este și una dintre pasiunile mele.

Uneori mă întreabă oamenii, cam cât lucrezi pe săptămână? și nu știu ce să le răspund așa repede. Stau să mă gândesc un pic și să calculez orele pentru că nu prea consider muncă ceea ce fac. Căci așa am fost educați: muncă înseamnă ceva greu, ceva ce TREBUIE făcut și de care n-ai cum să scapi dacă vrei să ai ce pune pe masă.

Și recunosc, de multe ori mi-a fost greu (și încă îmi e) să cer bani pentru ceea ce făceam, să evaluez corect valoarea financiară a unui training, pentru că fac training cu plăcere. Trainingul e o sursă de energie pentru mine, un loc în care mă încarc pozitiv de la oameni și contribuie, clar la starea mea de bine. Și e cumva ciudat să te simți bine și să iei și bani pentru asta.

Am la un moment dat într-unul dintre traininguri un exercițiu de dezvoltare personală în care adresez întrebarea: „Care sunt pasiunile tale și acoperă nevoile altora? Cu ce contribui tu la dezvoltarea societății? Ce te pasionează și, în același timp, ajută pe alții?”

De multe ori oamenii se uită șui la mine. O pasiune e o pasiune, zic ei. E ceva personal care mă ajută pe mine să mă simt bine. Nu mă gândesc la alții atunci când fac ceva cu pasiune.

Complet de acord, însă consider că orice lucru pozitiv pe care îl fac cu pasiune poate aduce beneficii celorlalți. Și dacă reușesc să fac disponibilă pasiunea mea și celorlalți, atunci poate îi ajut pe unii dintre ei. Nu este nevoie să ajut milioane de oameni printr-o acțiune umanitară la scală mondială. E suficient să influențez pozitiv un singur om, familia mea, prietenii, colegii, cunoscuții.

Dacă îți place să te plimbi, mai ia câțiva oameni cu tine. Dacă îți place să te plimbi singur, povestește și altora despre locurile în care te plimbi, cum te ajută asta pe tine. Dacă îți place să te uiți la seriale, spune și altora, ce înveți de acolo? Schimbă păreri cu un grup de oameni, ieșiți la cafea. Îți place să citești? Spune și altora, faceți schimb de cărți etc.

Și nu cred că există om fără pasiuni, om care să facă ceva cu drag, ceva cu care să fie în starea de flux.

Și totuși, trecând dincolo de a-i ajuta pe ceilalți, și pentru că începusem să vorbesc despre oamenii triști de prin birouri… de ce nu aș lucra undeva unde să dau și de ceva de care sunt pasionat? Nu există? Creează tu locul unde să faci ceva cu pasiune!

Că până la urmă nu este „Fă orice faci cu pasiune!”, ci „Găsește un loc unde să faci ce te pasionează!”