Cum apar emoțiile

În episodul de astăzi discutăm despre emoțiile de bază, cum apar ele și diferența dintre emoții și sentimente.

Astăzi un episod introductiv despre emoții dintr-o miniserie despre emoții. Am spus că februarie este declarată prin lege lună criliană și anul acesta am ales să vorbesc despre emoții. Azi începem, avem bazele a ceea ce înseamnă emoții, cum apar ele, care este diferența dintre emoții și sentimente. Vorbim un pic și despre o tehnică a lui Seligman despre cum pot influența sentimentele uneori și în final vedem ce putem face concret cu aceste informații.

Pentru a completa informațiile din acest episod poți citi primele capitole din Inteligența emoțională a lui Goleman, Optimismul de învață (Learned optimism) a lui Martin Seligman și Emoții date pe față a lui Paul Ekman.

Tot în #lunacriliană reducere la trainingul online ATENȚIE LA FEEDBACK!

Ascultă podcast Mind the Training pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts, Stitcher sau orice platformă de streaming.

Dacă preferi să citești, vei regăsi episodul transcris mai jos. Enjoy!

S02E01 – Cum apar emoțiile

În 1990, doi oameni foarte isteți, Peter Salovey și John Mayer, au formulat pentru prima oară în istorie ceea ce înseamnă o teorie formală despre inteligența emoțională. Până în ’90, inteligența emoțională era considerată practic inexistentă, accentul fiind pus pe zona rațională și anume inteligența cognitivă – IQ. Hai să vedem cum suna definiția dată în 1990 de Salovey și Mayer – „Abilitatea de a monitoriza propriile sentimente și pe cele ale altora, de a face diferența dintre ele și de a folosi aceste informații pentru ghidarea gândirii sau a minții”. Fain, nu-i așa?!

E clar că inteligența emoțională primește din ce în ce mai multă atenție și începem și noi să vedem care sunt beneficiile interacțiunii cu ceilalți, mai ales în zona de relaționare. Cred că am depășit, sau suntem pe cale să depășim, concepția că emoțiile trebuie evitate dacă vrei să ai succes, în speță să fii doar rațional dacă vrei să ai succes. Oricum, menționarea emoțiilor este din ce în ce mai prezentă în ceea ce facem ca oameni, și văd lucrul asta inclusiv în echipele din mediul corporate cu care lucrez și știu că nu e confortabil în mod egal pentru toată lumea această exprimare a emoțiilor, unii dintre noi o pot face mai ușor, iar alții mai greu. Ceea ce este important, însă, e să înțelegem ce anume se întâmplă cu aceste emoții, ce spun specialiștii în materie de emoții și cum putem folosi aceste informații pentru a ne fi nouă mai bine, nu?! Căci, până la urmă acesta este scopul final.

Primul pas în inteligența emoțională este să știu cu ce mă confrunt. Zic să începem de la bază și să numim câteva emoții.

Furia
Frica
Tristețea
Dezgustul
Bucuria

Sunt cele 5 emoții pe care le știți deja, probabil, din filmul Inside Out, și care sunt emoții de bază, așa spun cel puțin unii cercetători. Nu există un acord 100% între toți cercetătorii, legat de care sunt și care este numărul acestor emoții de bază, dar acestea se regăsesc cam în toate teoriile care există despre emoțiile de bază. Sunt cercetători care adaugă pe listă rușinea, de exemplu, sau iubirea. Le luăm pe acestea 5 pentru că sunt și mai ușor de reprezentat, avem în cap și filmul Inside Out (uitați-vă la el, dacă nu ați făcut-o deja) și hai să pornim la drum cu aceste emoții de bază.

Ce înseamnă emoții de bază

Pornind de la studiul lui Paul Ekman, care a făcut o cercetare luând eșantioane de oameni din foarte multe culturi de pe acest glob, inclusiv, și aici este partea interesantă, în triburi izolate din Papua Noua Guinee, adică oameni care nu au avut acces la alte culturi. Ekman a costatat că, chiar și oamenii din triburile din Papua Noua Guinee, au abilitatea de a recunoaște emoțiile de bază. Așadar, se pare că partea aceasta de a exprima și a citi emoții, o avem cumva plantată în ADN, a rămas acolo din punct de vedere evoluționist, ne-a ajutat să ajungem unde suntem ca specie. Aceste emoții de bază e clar că au rol în evoluția noastră ca specie, în supraviețuire, și dacă este să le luăm pe rând putem să vedem cam care ar fi rolul lor. Dacă ați fost atenți la ce-am enumerat eu, doar una dintre emoții este pozitivă, restul sunt negative. De ce?! Pentru că este mult mai important să putem observa ceva negativ, astfel încât să ne salvăm viața, când trăiam noi în peșteră, decât să ratăm ceva pozitiv, de exemplu să ratăm o tufă mare și gustoasă de mure, nu era chiar imediat cu consecințe imediate nefaste, dar dacă ratăm să vedem un tigru care apărea după o stâncă, probabil că nu era chiar așa de drăgălaș ;).

Cu ce mă ajută Frica în supraviețuire?! Păi, mă ajută să evaluez un obstacol sau un pericol mai mare decât îl pot eu duce și să fac bine să fug atunci când văd un șarpe, ar fi bine să îmi văd de treabă nu să mă apuc să mă joc cu el.

La ce mă ajută Furia?! Păi, furia cred că are loc în zona de apărare a proprietății sau atunci când văd că ceva nu este corect să pot să mă apăr, practic este evaluarea unui pericol pe care eu îl pot duce și să încep să mă lupt cu el. Dacă vreți, în epoca în care trăiam în peșteră, ar putea să fie legat de un alt trib care încalcă teritoriile tribului meu și atunci mă înfurii și îmi apăr teritoriul.

Dezgust mă ajută să nu mănânc ceva otrăvit, să stau departe de cadavre pentru că aș putea să iau un virus, ceva, și să mă îmbolnăvesc și să mor.

Tristețea. Aici la tristețe e o chestie foarte interesantă pentru că, atunci când întreb grupurile „voi de ce credeți că e importantă tristețea în supraviețuirea noastră?”, nu prea știm să răspundem, pentru că tristețea e în principiu neplăcută și … nașpa. Numai că tristețea are loc în supraviețuire tocmai pentru că atunci când suntem triști prima noastră tendință este să ne izolăm, nu mai vrem să mai auzim, să vedem, nu vrem să vorbim cu nimeni. Semnalele pe care noi le dăm, fie că se vede pe fața noastră că e clar că suntem triști, fie că plângem, transmit tribului nostru că avem nevoie de ajutor și atunci tribul vede că suntem în pericol de a merge către izolare și vine către noi; în felul acesta semnalizez tribului că e posibil să rămân singur în afara tribului și că ei trebuie să mă ajute și diminuez șansele ca un tigru să vină să mă mănânce.

Și mai avem Bucuria, care este singura emoție de bază pozitivă, care dă sensul vieții. Ce fac este că sunt în căutare permanentă a acestei emoții, suntem în permanentă căutare a unor situații care să ne ofere bucurie.

Chiar acum am terminat un one2one cu cineva care îmi spune că nu-și poate stăpâni emoțiile când intră în discuție cu un ierarhic superior, mai ales dacă este la nivel de CEO. Și cum poate să facă el astfel încât emoțiile să nu mai stea în calea reușitei lui, a comunicării eficiente, a relației eficiente, a productivității lui. În luna asta, luna Criliană, mi-am propus să fac 4 episoade despre emoții, iar astăzi este despre cum apar emoțiile.

În primul rând cred că este nevoia să facem diferența dintre emoții și sentimente, tocmai pentru a înțelege ce putem controla și ce nu.

Cum apar emoțiile?! Răspunsul scurt este: în creier. Răspunsul mai lung este faptul că emoțiile sunt o reacție la un stimul extern. Creierul nostru ce face?! E în permanentă scanare a exteriorului pentru posibile amenințări. Ei, și când identific o amenințare ce face creierul nostru? Pac, transmite semnale, alarma, distres, intră în blocaj, începe să transpiri, hiperventilează, inima bate mai tare și astea sunt toate semnale ale unor emoții. Acest proces se întâmplă atât de repede, încât noi îl facem undeva la nivel inconștient și el se întâmplă în mod automat. Este, dacă vreți, circuitul de autostrada pe care-l are creierul nostru asfel încât să transmită informația cât mai repede, tocmai pentru că e nevoie să fim salvați cât mai repede posibil; am identificat o amenințare și e cazul să fim salvați de acolo.

Sentimentele pe de altă parte sunt niște trăiri conștiente ale emoțiilor. Sentimentele sunt declanșate de emoții, dar sunt influențate de experiența personală, de felul în care vedem noi lumea, de credințele pe care le avem, de gândurile pe care le avem. Sentimentele sunt partea conștientă, sentimentele sunt, dacă vreți, gestionate de neocortex, partea cea mai nouă a creierului, pe când emoțiile sunt în partea cealaltă de mijloc, în creierul limbic, care e olecuță mai vechi (olecuță însemnând câteva milioane de ani) și atunci avem automat versus neautomat, conștient.

De ce e important să știu diferența dintre emoții și sentimente? Păi, în mare parte atunci când raționăm ne referim la partea de sentimente. Emoțiile, așa cum sunt ele, care apar ca niște reacții la niște impulsuri din exterior, alea sunt un pic mai greu de controlat; Dacă vreți reacția la anumite emoții, poate fi controlată prin repetiție și exercițiu. Adică, pot să mă antrenez să nu mai intru în hiperventilație atunci când am o ședință cu CEO-ul de care îmi este foarte teamă, nu că îmi este teamă, dar am așa o senzație de neplăcere, anxietate, frică. Mă antrenez cum?

îmi spun că este un om normal;
este tehnica în care mă uit la el și îl văd în chiloți;
sau pot să încerc în mod periodic să mă întâlnesc cât mai des cu el, astfel încât prin expunere să înțeleg că este un om normal și că nu „mă mănâncă” sau mai știu eu ce;
pot să fac focus pe lucrurile pozitive pe care mi le spune, sau lucrurile bune care se întâmplă atunci când mă întâlnesc cu el;
pot să fac asta astfel încât atunci când mă întâlnesc cu el acea emoție să nu mai apară, și nu mai fie la fel de intensă și pot să am o discuție constructivă cu respectivul om.

Pe partea de sentimente putem să lucrăm un pic mai mult, pentru că știu că ați auzit ideea aia cu „e alegerea ta să fii supărat, e alegerea ta să simți ceva sau altceva”. Când e vorba de alegeri, ei aici e în felul în care influențăm emoțiile, cum trăim emoțiile prin sentimente, pentru că adevărul e că emoțiile durează câteva secunde și aceste emoții sunt întreținute de gândurile noastre. Unde putem interveni este fix aici la gânduri, pentru că avea Seligman la un moment dat o secvență, pe care eu o povestesc îndeajuns de mult la training-urile mele, și care zice așa (tehnica se numește chiar „schimbarea gândului”). Există o situație, și eu dădeam exemplu în care îl sun pe soțul meu și el nu-mi răspunde, la această situație se atașează un gând, aș putea să am gândul „hmm, e la amante…” și atunci va apărea un sentiment de furie care va fi urmat de o reacție, reacția fiind că scot toporul. Sau luând aceeași situație și intervenind în singurul loc în care pot să intervin și anume la schimbarea gândului, aș putea să îmi schimb gândul și să mă gândesc „hmm, iarăși și-a lăsat telefonul pe silent și a ieșit în grădină să tundă gazonul”. Sentimentul se schimbă, poate să fie de o ușoară iritare, poate, sau chiar să mă gândesc „drăgălașul de el, s-a gândit el să tundă gazonul să avem o curticică frumușică” și atunci reacția se schimbă și nu îmi mai vine să iau toporul (asta nu înseamnă că nu scot toporul dacă mă duc acasă și îl găsesc la amante, da?!, să fim clar înțeleși 🙂 ).

Tehnica asta cu schimbatul gândului este foarte utilă mai ales în situații în care fie nu avem toate informațiile, fie nu suntem noi în controlul acelei situații. Și dau destul de des exemplul taximetristului care ne taie calea în trafic, avem mai multe opțiuni… Pot să mă gândesc „uite ce idiot e ăsta” să dau geamul jos la mașină să încep să urlu să-l fac cu ou și cu oțet sau aș putea să înlocuiesc în mod forțat gândul și să spun „măi, poate are soția gata să nască/poate aleargă la copil, care e la școală și a pățit ceva”. Ideea este să găsesc o justificare pozitivă pentru comportamentul negativ, astfel încât eu să nu mai intru în hiperventilație și să îmi văd liniștit de drum. Nu înseamnă că taximetristul ăla nu e un om fără bun simț, dar ce urmăresc este să îmi fie mie bine pe mai departe; pentru că, în fond și la urma urmei, eu cu acel taximetrist probabil că nu mă voi mai întâlni sau mă voi mai întâlni în rare cazuri. Unii dintre participanți la training-uri spun „păi, eu nu-i spun, ăla nu-i spune și el continuă să facă același lucru”, eh… e o alegere pe care o faci.

Ce-mi doresc să iei cu tine din acest episod:

Există emoții de bază cu rol în supraviețuire. Sunt niște semnale pe care al nostru creier le transmite corpului astfel încât să avem cele mai multe șanse de a supraviețui.
Emoțiile se formează în creierul limbic în mod inconștient și automat și nu sunt prea controlabile, sunt niște impulsuri acolo, da?!
Sentimentele sunt trăirea conștientă a emoțiilor. Sentimentele sunt declanșate de emoții, dar sunt influențate de experiența personală, de gânduri sau credințe.
Pot să influențez ceea ce simt prin schimbarea gândului.

Ce pot aplica

Și întrebarea de 100 de puncte pe care vă voi pune-o la final de fiecare episod este – ce pot aplica din toate nebuniile astea pe care le-am discutat noi astăzi?

Și sunt câteva lucruri pe care le pot face în mod punctual pentru a te ajuta să îți fie ție mai bine.

Atenție la semnalele trimise de creier către corp. Adică, atunci când simt ceva în corp și nu știu ce, în principiu ar trebui să înțeleg ce sunt acele semnale și de unde vin ele, iar eventual pot să mă orientez către exterior să înțeleg ce a văzut creierul meu astfel încât a decis că sunt în pericol, sau că trebuie să mă bucur, dacă e vorba despre o emoție pozitivă.
Ce aș putea să mai fac?! Să identific gândurile care stau în spatele unui sentiment, sentiment pe care acum știm îl resimțim la nivel conștient și care este întreținut și influențat de gândurile, credințele pe care le avem; și uneori, este posibil să mă ajute să pot să identific ce e în spatele acelui sentiment, astfel încât să văd dacă pot să mă ajut să mă simt mai bine sau să pot să înțeleg acel sentiment. Vom vorbi mai pe larg despre cum gestionăm sentimentele într-un episod viitor.
Încă un lucru pe care îl poți face în mod punctual și de data aceasta este orientat către ceilalți, este să înțelegi că în spatele unor reacții pe care le vezi la ceilalți, pot exista o sumă de gânduri de care tu nu ai habar și atunci poți să înțelegi mai bine ce se întâmplă atunci când cineva, de exemplu, reacționează într-un mod care te supără. Înainte să te superi și tu înapoi fă o pauză și conștientizează că există ceva acolo ce s-ar putea ca tu să nu vezi.

Spor la treabă! Sper că a fost un episod care să-ți fie util. Ne auzim data viitoare!

Crina