În episodul de astăzi discutăm despre dimensiunile stilului emoțional, care sunt ele și câteva exemple de activități cu care putem lucra la acestea.
Așadar, fiecare dintre noi are o anumită doză din dimensiunile stilului emoțional:

• Reziliență – suntem rapizi sau înceți în recuperare;
• Perspectiva – avem o perspectivă pozitivă sau negativă (suntem mai degrabă optimiști sau mai degrabă pesimiști);
• Intuiție socială – suntem intuitivi social sau derutați;
• Conștiința de sine – putem fi Conștienți sau Opaci față de sine;
• Sensibilitate la context – putem fi acordați sau dezacordați la context;
• Atenția – suntem concentrați sau neatenți.

Află punctajele pentru dimensiunile stilului tău emoțional! Poți afla detalii despre trainingul online self-paced Atenție la Feedback!

Ascultă podcast Mind the Training pe Spotify, Apple Podcasts , Google Podcasts, Stitcher sau orice platformă de streaming. Dacă ai ratat primul episod din seria despre emoții îl poți regăsi aici – Cum apar emoțiile Podcast.

Dacă preferi să citești, vei regăsi episodul transcris mai jos. Enjoy!

S02E02 – Dimensiunile stilului emoțional

Astăzi un episod despre stilul emoțional. Stiți că unii dintre noi par mai cerebrali, alții părem mai sensibili, unii trecem mai greu peste anumite situații neplăcute, alții parcă trec mai ușor, unii suntem mai morocănoși din fire, iar alții toată ziua bună ziua cu hlizeală, sau preferată mea: unii ne dăm seama când să încheiem o conversație, alții nu prea. Richard Davidson, după câțiva zeci ani de cercetare a emoțiilor și a stării de bine, zice că avem fiecare un stil emoțional propriu care este o combinație a 6 dimensiuni. Care sunt aceste dimensiuni și cum influențează ele felul nostru de a fi, de a interacționa cu ceilalți sau de a reacționa la diferite situații, discutăm în episodul podcast-ului de astăzi. Pentru a completă informațiile din acest episod poți citi „Creierul și inteligență emoțională” de Richard Davidson. Hai să începem!

Luna Criliană

Înainte de a începe să vorbim despre dimensiunile stilului emoțional aș vrea să va spun câteva lucruri despre Luna Criliană. Dacă ești printre norocoșii care ascultă acest episod în luna februarie (n.r. 2021), vreau să îți spun că tot în cadrul Lunii Criliene mai există câteva lucruri pe care le facem. Unul dintre ele este o reducere semnificativă la un training online care se numește “Atenție la feedback” și pentru care puteți găsi link-ul aici . Dacă vă înscrieți până pe 28 februarie, aveți acolo o reducere, în loc de €178, vei achita €138. De asemenea tot în cadrul lunii criliene puteți să urmăriți hashtag-ul #recomandarecriliana, mai recomandăm cărți, TED-uri, videoclipuri drăgălașe cu accent pe emoții.  Bun, să ne întoarcem la oile noastre.

DIMENSIUNILE STILULUI EMOȚIONAL PREZENTARE

Vorbim despre cele 6 dimensiuni ale stilului emoțional, eu o să vi le prezint, o să vedem ce-i cu ele, cum putem să ne uităm la noi că să înțelegem despre noi care este stilul nostru emoțional. Înainte de a începe să vi le spun efectiv, vreau să va spun că Davidson a făcut o chestie îndeajuns de isteață. A plasat aceste dimensiuni pe un fel de grafic. Imaginați-va o linie cu două capete, la un capăt se află puțin din cei care au această dimensiune, iar la celălalt capăt se află cei care au mult din fiecare dimensiune. Pe fiecare dintre cele 6 dimensiuni o să le luăm și o să vedem ce înseamnă să fii la un capăt, ce înseamnă să fii la celălalt.

1. Reziliența

Reziliența nu e nimic altceva decât abilitatea de a depăși obstacole, evenimente neplăcute, de a ne reveni de pe urmă unei adversități, cât de repede îmi revin de pe urmă unui eveniment neplăcut și mai are o componentă – abilitatea cu care susțin sentimente plăcute, dacă s-a întâmplat ceva plăcut, cât de mult durează acel sentiment, cât de mult pot să susțin acel sentiment. Davidson zice că la un capăt se află cei care sunt înceți în recuperare, adică cei care sunt foarte afectați de situații neplăcute, adică se recuperează foarte încet, durează foarte mult până când își revin la stadiul în care sunt 100% funcționali; iar la capătul celălalt se află cei care sunt rapizi în recuperare, adică cei care își revin mult mai repede de pe urmă unei adversități

Ce se întâmplă? De ce nu ne place să fim înceți în recuperare. Păi, pentru că nu e plăcut să stai într-un sentiment negativ, în același timp ne dorim să revenim la stadiul în care suntem 100% funcționali cât mai repede cu putință. Și mai e un schepsis, nici să fii extrem de rapid în recuperare nu este neapărat de dorit tocmai pentru că atunci când îmi revin mult prea rapid dintr-un eveniment neplăcut, înseamnă că este foarte posibil să fi ratat acolo o oportunitate de învățare. Cum ar zice maică-mea – treci că gașcă prin apă prin experiență asta. Ei și de aceea este nevoie să am o doză foarte aproape de maximum, dar nu chiar maximim în reziliența. Și o să vedeți că o să va zic în ultima parte a podcast-ului despre o resursă unde puteți să mergeți să aflați punctajul pentru fiecare dintre cele 6 dimensiuni. Deci, nu-mi doresc să fiu încet în recuperare, dar nici nu-mi doresc să fiu extrem de rapid în recuperare, tocmai pentru că îmi doresc să petrec îndeajuns timp că să pot să învăț ceva din experiență aceea neplăcută.

2. Perspectiva

O altă dimensiune este perspectiva care se împarte în cei cu perspectiva pozitivă și cei cu perspectiva negativă. Cred că e și puțin ușor de înțeles dacă îi denumim optimiști și pesimiști. Pentru că uneori lăsăm că unii nori emoționali să ne înnegureze perspectiva însorită asupra vieții (mama ce poetică sunt), aceea dintre noi care avem tendința să ne uităm către viitor și să vedem lucrurile mai degrabă gri spre negre decât albe și însorite, probabil că suntem mai spre capătul de negativ, adică perspectiva negativă, în speță pesimiști. Cei care ne uităm către viitor și vedem roz, alb, albastru deschis (poftim), ne așteptăm să ni se întâmple lucruri bune, mă aștept să existe lucruri mai degrabă pozitive în viitor, atunci probabil că mă aflu către capătul de perspectiva pozitivă și anume de optimism.

Hai să ne uităm la fiecare dintre cele 2 capete și să vedem de ce nu e bine să fim acolo. Nu e bine să fim la negativi că e nașpa, e clar, dar nu e bine nici să fiu la foarte foarte extrem de pozitiv. De ce? Pentru că având o perspectiva exclusiv pozitivă în 100% din cazuri poate crea probleme. De exemplu, atunci când mă doare ceva pot să mă gândesc “eh, nu-i nimic lasă că o să-mi treacă” în loc să încerc să văd lucrurile negative care ar putea să existe acolo și apoi să merg la medic să mă caut, sau aflându-mă la medic, asta da exemplu Davidson, să mă întrebe medicul “de când te doare?” sau “pe o scară de la 1 la 10 cât de tare te doare” să răspunzi “ei, hai că nu mă doare chiar așa de tare” și atunci e posibil să pierd niște lucruri pentru că nu le văd. În relații, fiind extrem de pozitiv, pot să mă aștept că cineva să își revină din neseriorizate, să o numesc așa, și e posibil că ne fiind în stare să văd lucrurile negative, să nu pot să iau măsuri. Deci, nu e bine să fiu pe capătul de extremă negativă, dar nici pe extremă pozitivă nu e bine.

3. Intuiția socială

A 3-a dimensiunea a stilului emoțional așa cum spune Davidson și are legătură cum mă mișc eu printre ceilalți oameni. Dacă, de exemplu pot să citesc cu ușurință limbajul corpului oamenilor, să îl combin cu tonul vocii și să îmi dau seama despre cum este acel om în acel moment. Îmi dau seama dacă omul respectiv vrea să fie singur, sau are chef de vorba sau nu. Sau știți că mai sunt oamenii aceia cu “pă pă, am plecat, la revedere” și nu mai pleacă pentru că nu simt momentul “ok, îți închid ușa în nas, pleci sau nu pleci? “. E vorba despre cum mă raportez la ceilalți, cum și în ce stare se află, ce emoții au, astfel încât să văd dacă e momentul să zic ceva. Pe scară lui Davidson avem la un capăt oameni care sunt derutați social și pe partea celalaltă, cu cât sunt mai mult din sfera această socială, suntem numiți intuitivi social.

4. Conștiința de sine

Ești conștient de gândurile și emoțiile tale și te afli în armonie cu mesajele pe care ți le trimite corpul tău?! Conștiința de sine înseamnă, să știu ce se petrece în mine și cu mine pe parte fizică și pe parte mentală. În ce fel de emoție, stare mă aflu acum?! Într-una pozitivă sau negativă? Dacă ți se întâmplă uneori să te întrebe prietenii de ce nu analizezi serios ce se întâmplă cu ține, probabil că undeva acolo ar trebui să fii un pic mai atent. La un capăt al scării lui Davidson se află persoanele opace de sine, adică cele care nu văd, nu sunt atente la ce se întâmplă cu corpul și cu psihicul lor și în capătul celălalt avem persoane conștiente de sine. Acum, nu e bine să fiu opac față de mine, ar fi cazul să fiu atent la ce se întâmplă, cum se întâmplă și să iau măsuri în concordanță cu ceea ce se întâmplă. În același timp nu este bine nici să fiu extrem de conștient față de mine. De ce?! Pentru că atunci când trebuie să fac ceva, e îndeajuns de frustrant să simți durerea din călcai. Când sunt mult prea atent față de mine sunt mult prea atent la semnalele pe care mi le da corpul, chiar și cele care nu au importantă și îmi pierd din concentrare.

5. Sensibilitate la context

Ești capabil să prinzi din mers regulile de conduită socială, astfel încât să nu îi spui șefului tău aceleași glume deochiate pe care i le spui partenerului de cuplu?! Sau încerci să obții o întâlnire atunci când ești la o înmormântare?! E o întrebare drăgălașă pe care o pune Davidson în cartea lui și are legătură cu modul în care noi ne uităm la contextul social în care ne aflăm. Această dimensiune a stilului emoțional are la un capăt partea de dezacordat social, atunci când nu avem atât de dezvoltată această sensibilitate la context, și în capătul celălalt acordat la context. Dezacordat însemna că nu pot să fac diferența în contextul în care mă aflu și atunci am abilitate scăzută de a mă adapta la ce se întâmplă în jurul meu și e posibil să spun o glumă deochiata șefului. Iar în partea celalaltă sunt cei acordați la context, cei care înțeleg când contextul este diferit. Nu vrem să fim dezacordati la context, corect?! Corect! Dar de ce nu vrem să fim acordați 100% la context? Nu e ok să fiu acordat 100% la context pentru că e posibil să fiu prea rigid, dacă suntem într-o ședința, asta nu înseamnă că nu pot să mai râd, să zâmbesc, să mă ridic să iau o cafea, lucruri de genul acesta. Deci e bine să fim acordați cu un punctaj mare, dar nu maximum.

6. Atenția

Vorbim aici de 2 tipuri de atenție:

• atenția focusată — cea în care am nevoie să mă focusez pe un singur lucru și să pot ignora ce se întâmplă în jurul meu. Fac un exercițiu de fiecare dată că sunt într-un open space (Doamne ajută să se întâmple cât mai curând acest lucru 🙂 ), în jurul nostru se întâmplă destul de multe lucruri, iar noi avem nevoie să facem un singur lucru, pe acel din față noastră.
• atenția difuză — cea în care e nevoie să mă uit la un plan mai general și să prind tot felul de detalii. Această atenție, zice Davidson, este importantă în ceea ce înseamnă stilul emoțional, tocmai pentru că ține de abilitatea fie de a păstra direcția fie de a fi atent la multe lucruri care se întâmplă în același timp în jurul nostru.

Pe spectru avem așa, în partea în care nu avem dezvoltată această dimensiune a stilului emoțional avem oamenii neatenți și pe partea celalaltă avem oamenii concentrați. Revin cu aceeași poveste… De ce nu e bine să fim neatenți? Pentru că avem nevoie de concentrare pentru a putea face lucrurile pe care vrem să le facem. De ce nu e bine să fiu concentrat 100%? Imaginați-va momentul în care stau la birou și lucrez la ceva și trece cineva prin spatele meu și varsă cafeaua, dacă sunt foarte concentrat pe prima varianta de atenție, sunt focusat, nu am timp să mă feresc și e posibil să „o pățesc” și deci e nevoie de puțînă atenție la ceea ce se întâmplă in jurul meu. Și invers atunci când sunt super concentrat la planul general, la a vedea detaliile, e posibil să văd prea multe detalii și să „înnebunesc”, să fie prea aglomerat creierul meu.

Cu toții avem elemente din dimensiunile stilului emoțional și practic fiecare avem un stil emoțional propriu care este format dintr-un amalgam din acestea. Sunt practic niște ingrediente și pot avea o bucată mare de stil concentrat, în ceea ce privește atenția, un paf de acordare și nu atât de multă conștiința de sine pe cât mi-ar plăcea. Aș putea avea o perspectiva pozitivă, îndeajuns de dezvoltată încât să mă ajute să trec peste anumite obstacole pe care le întâlnesc zi de zi (faptul că e trafic zi de zi în drum spre birou, de exemplu). Pot avea lipsa de reziliența, un pic de derută și așa mai departe. Avem  câte un pic din fiecare, important e să văd în ce zona mă aflu și să pot lucra în mod conștient la fiecare dintre aceste dimensiuni.

CUM PUTEM ÎMBUNĂTĂȚI DIMENSIUNILE STILULUI EMOȚIONAL

Va ziceam că aceste 6 dimensiuni ale stilului emoțional pot fi lucrate. În cartea lui “Creierul și Inteligență Emoțională”, Davidson da niște exemple de activități pe care le poți face pentru a lucra la dimensiunile stilului emoțional, activități care sunt inspirate din neurobiologie. Eu va voi recomandă câteva activități, parte se regăsesc în cartea lui Davidson, parte nu.

1. Ce putem face pentru a ne crește reziliența

Să presupunem că suntem la capătul încet în recuperare și vrem să mergem către rapid în recuperare. Ce pot să fac?! În mare spunem așa, poți să găsești obstacole și să le depășești, dar lucruri mici și concrete pe care le poți face pot fi acestea:

• asumă-ți un termen limita un pic mai strâns decât crezi tu că ar fi confortabil pentru tine;
• oferă-te să preiei un task un pic mai dificil decât ce ai fi dispus să preiei în mod normal;
• alege să faci ceva ce nu ești 100% sigur că o să-ți iasă sau nu ești sigur 100% că știi cum se face.

Că să scazi reziliența – oprestete și vezi ce e de învățat. Dacă te surprinzi des spunând “dar ce e așa de greu, de complicat”, oprește-te și încearcă să vezi care este perspectiva celuilalt, de ce pentru celalalat a fost complicat, de ce celălalt s-a speriat așa de tare de proiectul nou la care trebuie să lucrați. Dacă te surprinzi făcând acest lucru des, poți să te oprești și vezi ce ai putea să iei de acolo astfel încât acele învățăminte să fie mai bine punctate, că tu să le poți folosi mai ușor în viitor; poate ratezi ceva interesant…

2. Perspectiva și scara Losada

Voi povesti aici despre scala Losada și cum pot să fac să îmi cresc optimismul. Losada Ratio spune așa că în echipele funcționale, care sunt productive, care se înțeleg bine, există un raport de 3 la 1 între lucrurile care se întâmplă pozitive și negative. Adică, lucrurile pozitive care se spun în cadrul unei echipe funcționale depășesc 3 la 1 lucru negativ, deci mai mult de trei lucruri pozitive spuse pentru un lucru negativ.

Ce ai putea să faci este să:

• identifici lucruri pozitive în mod forțat. Și ce fac eu uneori cu clienții mei, este că le dau tema pentru acasă, să noteze 3 lucruri pozitive pe zi despre ceva sau cineva;
• să mă întreb ce s-ar putea întâmplă pozitiv cu acest eveniment, situați, cu acest lucru care nu pare să reușească;
• aș putea să fac complimente regulat oamenilor din jurul meu;
• să practic recunoștință zilnic (o chestie de care sunt sigură că ați auzit).

Cum să scad din perspectiva pozitivă și să mă duc un pic spre negativ, dar doar pentru a nu fi la capătul extrem al pozitivului, este să fac analiză riscului. Analiză riscului înseamnă să întreb ce ar putea să se întâmple nasol. Făcând această analiză nu înseamnă că rămân acolo, ci că îmi ajut creierul să vadă și lucrurile care sunt posibil să se întâmple.

3. Ce putem face pentru a ne crește intuiția socială

Un exercițiu tare fain pe care l-am dat că tema clienților mei ar fi așa: când te uiți la un film, pune pe pauză și ghicești ce reacții urmează să aibă actorii, încearcă să vezi să vezi dacă poți să prezici cu acuratețe ce urmează să se întâmple. Sau așează-te pe o banca împreună cu cineva și dați-va cu părerea cu privire la povestea oamenilor care trec pe lângă voi, cu argumente “de ce cred asta”. În felul asta îmi exersez intuiția socială.

4. Cum pot să fac să îmi cresc conștiința de sine

Cele mai cunoscute lucruri pe care aș putea să le fac ar fi:

• meditație – și aici nu sunt expert, însă știu că există meditație mai ușoară cu focus pe respirație (care nu înseamnă să îmi modific respirația, ci înseamnă doar să o observ);
• să țin un jurnal în care să trec in revista cum mă simt, sentimentele, situații și sentimente atașate acelor situații;
• exerciții simple de aducere în prezent de scanare a corpului, îmi imaginez un cerc care coboară ușor și îmi scanează corpul până jos și pe măsură ce coboară acel cerc pot să văd dacă se întâmplă ceva lucruri prin corpul meu.

Pentru scăderea conștiinței de sine se recomandă meditația iubirii, e o chestie drăgălașă care pornește de la mine, se duce către ceilalți apropiați mie, apoi se duce către cei apropiați lor și merge mai departe către toți oamenii de pe planetă. Practic se mărește cadrul, este vizualizarea de la mic la mare (era la un momet dat un video distribuit care pornea de la cineva așezat pe iarbă și ajungea pe Jupiter).

5. Cum pot să cresc sensibilitatea la context

Davidson spune că sunt puține cercetări în domeniul asta și că practic cea mai la îndemână soluție ar fi terapia expunerii. Adică, să iau parte și să văd cât mai multe contexte de interacțiune pentru a observă și a înțelege contexte sociale diferite. În acest fel prin expunere repetată îmi va crește și sensibilitatea la context, deci voi ști să mă adaptez mai ușor diferitelor contexte.

Cum scad sensibilitatea la context? Prin meditația prin atenției concentrate, zice Davidson. Adică, să îmi aleg un punct fix și să mă concentrez pe acel punct. Mai știu că este meditația prin care aprind o lumânare și concentrat pe flacăra aceeia. Când observ că vin gânduri care mă invadează, pur și simplu le îndepărtez și mă concentrez pe flacăra lumânării.

Cam asta ar fi. Important este să iei de aici faptul că dimensiunile nu sunt ceva fix, se pot lucra și cu cât investesc mai mult în ele cu atât pot crește mai mult partea de inteligență emoțională a mea și practic să cresc succesul interacțiunilor pe care le am cu ceilalati.

Așadar fiecare dintre noi are o anumită doză din dimensiunile stilului emoțional:

• reziliența — suntem fie rapizi, fie înceți în recuperare;
• perspectiva — suntem fie pozitivi, fie negativi (optimiști sau pesimiști);
• intuiția socială — suntem fie intuitivi, fie derutați social;
• conștiința de sine — suntem fie conștienți sau opaci față de sine;
• sensibilitate la context — suntem fie acordați la context, fie dezacordati;
• atenția — suntem fie concentrație fie neatenți.

Important este să știm că aceste dimensiuni se pot lucra și fiecare dintre aceste dimensiuni poate fi îmbunătățită.

Ce pot aplica

În primul rând te invit să îți faci testul stilului emoțional pe care îl poți găși pe site-ul Universității din Wisconsin pe pagină Center for Healthy Minds . Apoi, identifica unde trebuie să intervii pentru a-ți crește sau scădea punctajul si încearcă să implementezi activitățile recomandate pentru dimensiunea sau dimensiunile respective.

Spor îți zic și ne auzim data viitoare!
Crina
< Înapoi la toate episoadele