Am să încep prin a vă spune că pentru mine nu există emoții negative. Le-am denumit așa, popular, ca să mă asigur că facem referire la aceleași stări. Ne-am obișnuit să le numim negative, ca fiind opusul unei stări de bine. Opusul fericirii. Dar eu cred că ele au chiar rolul de a ne facilita fericirea și am să vă explic și de ce.

Cum apar emoțiile negative?

Creierul nostru este un mecanism extrem de complex și a fost creat în așa fel încât să memorăm prin aoscieri și să ne ferim de pericole. Instinctul de supraviețuire este strâns legat de miros, spre exemplu, încă de pe vremea când strămoșii noștri vânau. Mirosul continuă să fie unul dintre cei mai puternici factori declanșatori ai amintirilor, mai ales dacă ceva din prezent ne amintește de o situație neplăcută sau periculoasă.

Pe scurt, amygdala este centrul emoțiilor noastre în creier, hipocamul este locul în care sunt stocate amintirile, cortexul prefrontal este răspunzător de decizii și se dezvoltă complet abia pe la 18-20 de ani, de aceea discernământul este discutabil mai ales până atunci.

Când se întâmplă ceva cu noi sau în jurul nostru, informația ajunge la creier pe două căi, una spre amygdală, la parter, și una spre cortexul prefrontal, la mansardă. Cum cea spre amygdală e mai scurtă, creierul nostru emoțional are un avans mic, dar îl are, care îi permite să acționeze conform instinctului. Până când ajunge informația și la nivel rațional, așadar, noi putem supraviețui unui pericol, fără să stăm să gândim prea mult ce avem de făcut. Dar putem și să acționăm prost în raport cu un pericol care nu este real, doar pentru că emoția noastră este intensă.

Spre exemplu, dacă mă urmărește un hoț, instinctul meu este să fug sau să cer ajutor cuiva sau să mă apăr. Dacă mă urmărește o prietenă să mă tachineze, instinctul meu poate să fie acela de a o lovi, ca să înceteze. Dar viața mea nu e în pericol, dacă mă urmărește o prietenă, deci nu e nevoie să las furia să meargă până într-acolo. Eu am nevoie să îmi antrenez capacitatea de observare și instinctele, astfel încât ele să îmi deservească, nu să mă încurce. Iar pentru asta trebuie să văd ce asocieri am făcut până acum, care-mi folosesc și pe care le pot rescrie.

Care este rolul emoțiilor negative?

Frica, după cum probabil v-ați dat seama mai sus, are rolul de a mă proteja de pericole. Furia este menită să îmi semnaleze o situație care nu îmi place, o limită încălcată și care solicită rezolvare. Tristețea mă ajută să integrez o pierdere și îmi alocă statutul de odihnă, pentru a-și împlini scopul. Dezgustul este în legătură cu un obiect sau o situație neplăcută, iar disprețul cu o persoană pe care nu o agreez și care cel mai probabil îmi amintește de ceva ce nu-mi doresc să văd la mine sau nu-mi permit să fac.

Toate emoțiile sunt puteri, sunt energii care au fost puse în fiecare dintre noi cu un scop bun. Problemele apar atunci când ne înecăm în stări, fără să înțelegem de unde vin ele și ce avem de făcut mai departe. Și fără să folosim energia în scopul prevăzut.

Mecanismul dependenței – cum mă ajută Inteligența Emoțională?

Fără să înțeleg cum funcționează fiecare emoție în parte, risc să omit soluțiile și să mă integrez într-un mecanism al dependenței. M-am înfuriat azi la serviciu? Toți șoferii din trafic în drumul spre casă vor face evident ceva care să contribuie la o furie și mai mare. Copilul nu și-a făcut temele la timp sau dacă le-a făcut, sigur a mâncat vreo literă. Iar mă înfurii. Pisica a lăsat păr în toată casa. Furia crește. Și tot așa, până explodează. Am senzația că m-am eliberat, mă joc în triunghiul agresor-victimă-salvator și mâine o iau de la capăt.

Ce aș putea face în schimb? M-am înfuriat azi la serviciu? De ce? Ce situație sau comportament al unei persoane a cauzat furia mea? Ce pot face cu această energie nou venită, încât să soluționez problema? Nu pot interveni eu acum? Atunci ce altceva am de făcut de mult timp, nu am avut energie suficientă pentru a termina, și pot face acum? Dacă sunt pe fază, cum s-ar spune, mă pot folosi de furia mea ca de o super putere care să îmi permită să termin de săpat grădina, să dau rapoartele de acum trei săptămâni pe care nu am mai reușit să le termin și să ajut și copilul să sesizeze litera mâncată din temă. Nu irosiți energia descărcându-vă pe orice și pe oricine, asta nu va face decât să vă țină în mecanismul dependenței de care am vorbit mai sus și să vă slăbească puterea de a acționa benefic.

Am ales să exemplific furia pentru că aici sunt cele mai multe concepții eronate, din punctul meu de vedere. Avem tot felul de tehnici care ne ajută să ne descărcăm, ceea ce pe moment poate fi funcțional, în loc să lovim sau să facem daune ireparabile. Dar pe termen lung nu le consider utile, tocmai pentru că e ca și cum aș primi un sac de praf magic, iar eu în loc să fac minuni cu el, îl împrăștii pe ulița bătătorită. În plus, furia spre deosebire de tristețe sau frică, este o emoție secundară. Nu mă înfurii niciodată din senin și mă înfurii pentru că am simțit în prealabil o altă emoție. O nevoie sau o așteptare nu mi-a fost respectată, cineva m-a jignit sau m-a mințit, altcineva își permite să stea, în timp ce eu muncesc, deci avem o grămadă de alte emoții și gânduri la baza furiei, iar în lipsa unei privire oneste asupra lor, ne vom opri doar la descărcatul nervilor.

Și de aceea inteligența emoțională este importantă, de aceea un lider este diferit de un șef. Pentru a putea relaționa cu alți oameni, ai nevoie întâi să relaționezi cu tine, să fii capabil să îți recunoști emoțiile, cu tot cu denumiri, să înțelegi de unde au venit și pentru ce, apoi vei reuși să îl înțelegi poate și pe celălalt, sau măcar să îi adresezi întrebări lămuritoare, și să alegi să faci ce e mai bine pentru tine și pentru tribul tău, fie el format din familie, colegi sau prieteni.

Nu e cam obositor sau incofortabil să te tot observi?

Și cum tuturor ne este mai greu să ne vedem pe noi și mai ușor să îi vedem pe ceilalți, un om care să te ghideze în a obține o altă perspectivă asupra ta este întotdeauna o alegere înțeleaptă, fie că acel om este prieten, psiholog, trainer sau consilier. A fi inteligent emoțional, cred eu, înseamnă în primul rând să fii prieten cu tine, implicit cu gândurile și emoțiile tale. Mulți dintre cei care vin la orele mele de Comunicare și Inteligență Emoțională se urăsc și nu au încredere în forțele lor, chiar dacă se apără în fața celor care le creionează impresii negative.

Motivele urii sunt diverse și parcugem un drum al cunoașterii împreună, astfel încât să înțelegem că emoțiile negative sunt puteri, ne semnalizează ceva ce nu este în regulă și ne invită la o schimbare de perspectivă, la o trecere dinspre exterior („mi-a zis”, „mi-a făcut”, „e vina lor”) la una spre interior („ce din ce a zis/făcut celălalt m-a făcut să mă înfurii și de ce?”). Poate fi obositor sau inconfortabil să te tot observi, dar între a te zbate mereu fără rezolvare și a depune acum un efort care pe termen lung să îți facă viața mai ușoară există o alegere și multe beneficii. Desigur, alegerea este a fiecăruia, nici nu poți lucra fără să îți dorești să faci asta. Iar dacă îți dorești, îți urez spor la lucru și noroc în a găsit persoana potrivită care să te ghideze!

Nicoleta Bunduc – Trainer de Comunicare și Inteligență Emoțională