M-am adunat după un weekend intens, cu notițe luate și lecții învățate. Am apucat să diger un pic informația, numai bine cât să vă transmit ce au însemnat pentru mine metodele testate până acum la AMAZING Facilitators.
Mai întâi de toate, lăsați-mă să vă spun cu ce gând am pornit în participarea la acest curs. Am vrut să-mi clarific atribuțiunile unui facilitator de succes și să îmi dau seama dacă rezonează cu ceea ce îmi propun eu să fac. De asemenea, mi-am dorit să aduc cunoștințele pe care le-am primit în trupa de teatru pe care o coordonez. Căci tare-i bine să nu faci lucrurile „după ureche” și instinct. Apoi am vrut să fiu și observator și să mă familiarizez cu structura unui training cu această tematică.
Iată ce am primit în cele două zile:
- alți oameni faini deschiși, dispuși să învețe și să dea mai departe;
- o prezentare clară a rolului de facilitator și diferențele clare față de rolurile de trainer, coordonator, manager de proiect sau prezentator;
- ocazia de a facilita o discuție, cu feedback constructiv de la ceilalți;
- detalii relevante despre tipurile de personalități după modelul Taibi Kahler;
- informații prețioase despre cum se formează și se întreține o echipă de succes din ipostaza de facilitator;
- mi-am dat seama că nu-i deloc ușor să facilitezi, mai ales că personalitățile dificile nu lipsesc din grupurile de lucru.
Sigur, mai sunt și alte amănunte și secrete, dar Crina ne-a învățat că ceilalți nu trebuie să știe detaliile din spatele structurii de facilitator, haha!
Vă invit în schimb să ne urmăriți activitatea, să fiți curioși și să întrebați. Poate în felul ăsta extindem trainingul și pentru la anul, cine știe?
Ceea ce vă mai pot împărtăși ca participant e că în astfel de context, răspunsurile de care am nevoie sunt ușor de accesat. E un spațiu deschis spre greșeală, testare și aprofundare. L-am găsit ca find mediul ideal pentru de clarificare a instrumentelor de care am nevoie pentru a îmi îmbunătăți comunicarea cu ceilalți.
Și ce mișto că așa ceva se întâmplă la noi în Iași. Că oamenii caută să materializeze contribuția lor în comunitate. Că șlefuiesc priceperea ca să o poată da mai departe. Ah, ăsta-i empaticul din mine, haha!
Vă las cu vorbele lui Thomas Hora, creatorul conceptului de metapsihiatrie:
„Suntem în permanență puși la încercare și provocați de comunicare. Pentru a ne înțelege pe noi înșine, avem nevoie să fim înțeleși de ceilalți; pentru a fi înțeleși de ceilalți, avem nevoie să-i înțelegem pe ceilalți.”
Revin cu a doua rundă de training intensiv prin lupa de participant. Până atunci, fie ca cele mai bune metode de comunicare să fie cu voi.
Amin!
Articol scris de: Alexandra Ceornei
